Ovidiu este un tanar pe care l-am intalnit in primele zile de la sosirea mea in Franta.L-am cunoscut intr-o seara in care stateam la rand la Resto du coeur din Place de la Bastille.De cate ori am fost plecat in alta tara am evitat intotdeauna sa intru in vorba cu romanii,si mai cu seama acum cand ma gaseam intr-o situatie precara si vulnerabila.Totusi,Ovidiu mi s-a parut un un baiat linistit,putin dezorientat si m-am gandit ca ar putea avea o poveste interesanta pe care sa o ascult si poate sa il ajut cu ceva informatii.
Era venit de 2 saptamani in Franta,cam in aceeasi perioada ca si mine si intr-adevar am putut sa il ajut cu informatiile.De fapt din acea seara am petrecut destul de timp impreuna...am dormit vreo 3 saptamani intr-o statie de metrou impreuna cu alti doi romani pe care i-am considerat "inofensivi". Dimineata stabileam locul intalnirii pentru masa de pranz,iar la pranz pentru masa de seara.Avea o ocupatie nu tocmai onorabila:"mendiant" in fata unei brutarii din centrul Parisului.Ce m-a uimit la el a fost ca nu bea aproape deloc si era foarte atent cu lucrurile personale,insusiri care sunt intr-o oarecare relatie de dependenta si pe care nu le-am gasit la multi romani cunoscuti aici .Venise din Italia,unde muncise o perioada obligat sa plece din tara de lipsa unui loc de munca si de faptu l ca nu putea cere ajutor nimanui.M-a impresionat povestea lui,orfan,crescut la casa de copii,linistit dar indraznet,vorbea un pic de engleza,iar in franceza nu prea stia sa spuna mare lucru.
La vreo luna de zile de cand il cunoscusem a plecat inapoi in Romania cu avionul si probabil celebrii 300 de euro plus ce mai agonisise din "jobul" avut la brutarie...mi-a parut rau,pentru ca era simpatic si interesant,dar pe de alta parte a fost si o oarecare usurare,eu fiind o persoana destul de solitara si pun mare pret pe spatiul personal(ca e vorba de timp,loc,decizii sau liniste).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu