Da,poate parea ciudat,dar o sa scriu despre profa mea de ecologie din liceu...sau altfel spus(cu ajutorul Google) doamna Profesor Doctor Pavel Cornelia(nu sunt sigur ca asta era ordinea si ca nu omis vreun titlu).
In acele timpuri destul de indepartate ecologia era o materie care ma interesa doar cu putin peste media celorlalte(care nici ea nu era foarte ridicata),desi azi regret ca am ales pregatirea de tehnician veterinar in ultimii 2 ani de liceu in detrimentul celei de horticultor.
Doamna Pavel era o persoana destul de autoritara si respectata in liceul nostru(ma indoiesc ca situatia s-ar fi schimbat) si pe langa traditionala metoda a catalogului-lasa coringenti in fiecare semestru si aproape in fiecare clasa,fara rautate,doar isi lua meseria in serios asa cum ar trebui sa o faca toti profesorii- mai avea si alte "atu"-uri:era ruda sau prietena apropiata cu directoarea liceului ,si daca era cineva obraznic isi permitea un gest sau o vorba nelalocul lor,il apostrofa fara intarziere verbal si fizic(imi amintesc un spit in fund incasat de Dragos,cel mai solid baiat din clasa).
Umorul ei era perceput diferit in functie de capacitatile pe care le aveau elevii:cei care nu erau intotdeauna siguri de media 5 il percepeau deseori drept un gen de umor negru,dar in schimb cei ce nu aveau "grija zilei de maine" in materie de ecologie il gaseau de bun gust si isi permiteau uneori sa rada cu pofta(dar nu cu multi decibeli).
Eu aveam un motiv special sa o simpatizez si cred ca datorita lui imi si amintesc din cand in cand de doamna profesoara:le spunea foarte des celor din clasa(uneori si din alte clase sau altor profesori) ca eu sunt cel mai inteligent dintre ei,desi recunostea si ea ca este o inteligenta un pic ascunsa si nu poate fi vazuta decat de ochi profesionisti...atunci cand facea afirmatii de genul asta era unul din singurele momente cand si potentialii corigenti isi permiteau sa rada,asumandu-si riscurile de rigoare.Cred ca a fost singura data cand o persoana de un rang superior evident(profesional si intelectual) m-a evidentiat in mod constant si sincer.Imi prezicea un viitor remarcabil(bine,nu de genul ca o sa ajung ministru sau altceva astronomic) si aici imi pare un pic rau ca am dezamagit-o...chiar daca mi-am dorit vreodata asa ceva,cu timpul experientele traite si perspectivele din care am inceput sa privesc viata mi-au schimbat optiunile si au adus ascensiunea profesionala undeva in coada listei.
Cu toate astea,nu am beneficiat niciodata de un regim special din partea ei in privinta notelor(nu imi aduc aminte sa fi obtinut vreun 10,dar nici nu m-am luptat pentru "retrogradare") si nici nu eram exceptat de la glumele pe care le facea(doar ca nu aveau ca tematica intelectul).O alta veritabila amintire pe care am purtat-o cu mine mai peste tot aproximativ 5-6 ani a fost o porecla...ea a fost cea care mi-a spus prima data "Sobolanu' " desi nu am stiut niciodata ce conotatie sa ii dau-colegii din liceu imi spunea Sobolanu' sau Shoby iar dupa ce printr-o intamplare unul din prietenii din cartier l-a auzit pe unul din colegii mei utilizand a doua varianta,noul meu nume s-a raspandit si in cartier si dupa ceva timp mai ramasese aproape doar familia mea care ma mai striga Sorin.Bineinteles ca in folclor s-au născut si alte derivate: Shobo,Shoricel,Shoarece,Shobolingozaur s.a.m.d.
Povestea s-a sfarsit cand,la intoarcerea din Spania,m-am aturat de toate apelativele si am rugat(sau am obligat,dupa caz) pe toata lumea sa imi zica Sorin sau... Bă! A fost un pic de munca,nervi,explicatii,un nas spart(nu al meu),dar pana la urma am reusit.
Desi nu sunt deloc vanitos,nu imi place sa fiu laudat sau evidentiat,sa mi se acorde merite si alte chestii de genul asta recunosc ca aprecierile doamnei profesor imi faceau o mare placere si imi erau foarte de folos in acele vremuri(banuiesc ca majoritatea adolescentilor la varsta de 16-17 ani le place si au nevoie sa fie incurajati,sa fie remarcati in vreun fel).
Cam aici se opreste "remeber" - ul meu despre profa de ecologie,cu regret ca nu mi-au ramas mai multe amintiri,cu regret ca atunci cand eram in tara nu mi-am luat timpul necesar sa o vizitez si cu inca o piesa in micul mozaic de persoane care au facut ca viata mea sa fie mai frumoasa si mai interesanta...
